Cum se administreaza medicamentele de origine vegetală

Cele două situaţii extreme posibile sunt pe de o parte utilizarea unui extract care conţine ansamblul principiilor active din planta respectivă, pe de altă parte administrarea unei singure substanţe pure, al unui individ chimic izolat din materia primă vegetală. Între cele două extreme se situează extractele purificate, debarasate de substanţele inutile, de aşa-zisele substanţe balast. Obţinerea de preparate care să conţină partea activă a plantei este legată de activitatea lui Galen (secolul al II-lea), motiv pentru care şi azi se utilizează termenul de preparate galenice în cazul formelor farmeceutice cu caracter de extract. Se cunosc mai multe tipuri de soluţii extractive şi respectiv extracte:

 

           Infuzia se prepară opărind părţile vegetale cu apă clocotită cu care se lasă în contact timp de 15-30 de minute (fără să se mai fiarbă). Se strecoară prin pânză, tifon sau vată. Se consumă ca atare sau îndulcite cu miere, cu zahăr (în cazul diabeticilor cu sorbitol sau cu zaharină). Se prepară infuzie când avem de a face cu organe vegetale gingaşe (flori, frunze subţiri, unele părţi aeriene) sau când principiile active s-ar putea volatiliza prin fierbere. Cantitatea de produs uscat este de obicei de 3-6 grame (cca. o linguriţă) la 100 ml apă.

 

–           Decoctul se prepară prin opărire, ca şi în cazul precedent, dar în contiuare lichidul se lasă să fiarbă încet timp de 5 până la 10 minute (uneori timp mai îndelungat). Urmează un repaus de circa 30 minute după care se strecoară. Se completează  volumul la cantitatea de apă luată în lucru. Decocturile se prepară de preferinţă atunci când părţile vegetale sunt compacte (rădăcini, rizomi, scoarţe, frunze mai groase, seminţe) şi când principiile active rezistă la caldura aplicată. În farmacii, atât infuziile, cât şi decocturile se prepară cu apă distilată, conform prevederilor Farmacopeei Române. În condiţiile casnice aceste forme farmaceutice, preparate cu apă de fântână sau de robinet, se numesc ceaiuri medicinale. Ele pot fi conservate numai timp limitat, consumându-se în cursul unei zile.

 

–           Maceraţia se face prin extracţie apoasă la rece, la temperatura ambiantă. Pesteprodusul vegetal se toarnă apă fiartă şi răcită, se lasă în contact timp de 30 de minute în cazul drogurilor cu antraglicozide. În cursul extracţiei la rece, amestecul se agităde mai multe ori. Maceraţia se foloseşte în cazul drogurilor ale căror principii activesunt uşor solubile în apă, dar se alterează la temperaturi mai ridicate.

 

–           Tincturile sunt preparate hidroalcoolice la care raportul dintre drogul vegetal şi lichidul extractiv este de 1:10 sau de 1:5. Tincturile se prepară în farmacii sau în fabrici de medicamente.

 

–           Vinurile medicinale sunt, ca şi tincturile, preparate hidroalcoolice care pot fiobţinute în condiţii casnice. O metodă generală de obţinere a acestor preparate :din produsul vegetal uscat se prepară întâi o infuzie sau un decoct; se decantează soluţia extractivă apoasă, produsul vegetal se stoarce şi se extrage apoi cu vin la temperatura camerei sau prin uşoară încălzire, timp de 15-30 de minute. După un repaus de o jumătate de oră se filtrează şi se amestecă cele două soluţii extractive:cea apoasă cu cea hidroalcoolică. În cazul când se formează precipitat, se lasă să sedimenteze peste noapte şi se decantează lichidul limpede, eventual se şi filtrează. Din vinurile medicinale se consumă câte 50-100 mililitri de 3-5 ori pe zi. La calcularea dozei se ia în considerare cantitatea de produs vegetal luat în lucru.

 

–           Extractele sunt preparate farmaceutice obţinute prin concentrarea la vid (la presiune scăzută) a soluţiilor extractive hidroalcoolice. În cazul extractelor fluide, raportul dintre produsul vegetal şi lichidul extractiv trebuie să fie de 1:1. Se mai folosesc şi extracte moi, respectiv extracte uscate. Extractele sunt preparate fie în farmacie, fie în industria farmaceutică.  În unele cazuri se obţin rezultate mai bune cu extracte apoase, de pildă ceaiul de muşeţel este mai eficace decât extractul; alteori se preferă principiul activ izolat, de pildă codeina şi nu extractul de capsule de  mac. Soluţiile extractive apoase (ceaiurile medicinale) se obţin din drogurile aromatice prin infuzare şi anume produsul se umectează în prealabil cu jumătate parte de alcool de 70º (de pildă 5 grame alcool la 10 grame produs uscat), apoi se adaugă apa în fierbere, iar după un contact de 30 minute se filtrează (nu se mai fierbe după adăugarea apei). Dacă produsul conţine şi substanţe mucilaginoase, de pildă la florile de tei (Tilia sp) infuzia se prepară în mod obişnuit, fără adaos de alcool.

 

–           Siropurile sunt soluţii extractive apoase care alături de substanţele medicametoaseşi cele aromatizante mai conţin şi zahăr în procent de peste 50 % (până la 64 %).Reprezintă o formă farmaceutică destinată în primul rând adminstrării la copii.

 

–           Cataplasmele se aplică local, pe piele. Din produsul vegetal se prepară un terci cu apă călduţă sau caldă, se pune între două straturi de pânză sau tifon şi se aplică pe suprafaţa corpului. Cataplasmele obţinute din produse cu efect iritant se lasă pe piele timp limitat.

 

–           Băile medicinale se obţin fie prin introducerea în apa de baie a infuziei sau a decoctului, fie prin extraţie directă a produsului cu apa de baie cât mai fierbinte. În cazul din urmă drogul se pune într-o pânză în care se ţine în apa fierbinte, timp de 10-20 minute.

 

–           Alte preparate industriale. Pe lângă formele farmaceutice de mai sus, azi se obţin diferite fracţiuni bogate în principii active sau substanţe pure care se administrează apoi pe cale bucală sub formă de comprimate (tablete), de drajeuri, de picături, de capsule, de perle sau pe cale parenterală (ca injecţii), pe cale rectală (ca supozitoare), pe cale vaginală (ca ovule, spălături), pe piele (unguente, paste, pomezi, pensulaţii) etc.

 

La folosirea plantelor medicinale trebuie să se cunoască şi să se respecte doza. Noţiunea de medicament sau cea de plantă medicinală include întotdeauna şi doza administrată, respectiv frecvenţa cu care se repetă această doză, şi durata totală a tratamentului. Nu se poate concepe un medicament cu care să se obţină rezultate făcându-se abstracţie de cantitatea administrată.

Atunci când plantele se folosesc sub formă de ceaiuri medicinale doza uzuală este de 1-2 linguriţe la o ceaşcă de apă, zilnic administrându-se 2-3 ceşti, timp de câteva zile (în cazul afecţiunilor acute) sau de mai multe săptămâni (în cazul afecţiunilor cronice). Multe plante medicinale fiind lipsite de orice efect secundar, nedorit, vătămător, pot fi folosite în tratamentul bolilor cronice luni sau chiar ani de-a rândul, în asemenea situaţii se intercalează însă pauze de 3-5 zile după 4-5 săptămâni de utilizare zilnică.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

Medicina Naturala
Logo
Enable registration in settings - general