Efectele benefice ale ardeiului iute

Denumiri populare: boia, chipăruş, chiper, paprică, piper turcesc.

Planta a fost descrisă pentru prima dată de me­dicul Chanca participant la cea de a doua expediţie a lui Cristofor Columb. A ajuns în Spania în secolul al XVI-lea, cucerind apoi majoritatea ţărilor euro­pene. Mult mai târziu, în sec XIX vegetala a ajuns să fie crescută sistematic şi la noi în România.

Recoltare: în medicină se folosesc fructele ma­ture care se recoltează şi se usucă într-un loc aerisit, curat sau la cuptor, la 50-60°. Se păstrează în saci de hârtie sau pisate, constituind bine cunoscuta bo­ia.

Compoziţia chimică: se aseamănă foarte bine cu cea a celorlalte specii de ardei. Conţine glu-coză, fructoză, zaharoză, amidon, hemiceluloză şi celuloză, puţine lipide şi elemente pectice. Valoa­rea nutritivă nu este de neglijat, dar este inferioară altor leguminoase. Vitaminele C (127-300 mg%), în special fructele ajunse la culoarea roşie, B1, B2

(0,5-0,10 mg%), PP (0,33 mg%), E (0,65 mg%), A

(1-6 mg%). Substanţe amidice denumite şi capsai-cinoide, cuprind capsaicina, capxantina, capsorubi-na, unele capsianoide.

Caroten, zeaxantină, xantofilă, criptoxantină, capsorubină, capxantină şi alcooli fenolici. Aceşti pigmenţi dau culorile verde, galben sau roşu ale ar­deilor. Importanţa lor constă în faptul că au efecte antioxidante, împiedicând îmbătrânirea prematură a celulelor şi ţesuturilor organismului uman.

Acţiune farmacologică:

Ardeiul iute este un afrodiziac, diminuează obo­seala şi ajută la formarea oaselor, fiind util atât bătrânilor cât şi copiilor. Cei care au avut hemo­ragii recente, este foarte bine să-l consume pentru că ajută la formarea sângelui.

Ultimele studii arată că capsaicina din ardeiul iu­te opreşte dezvoltarea celulelor canceroase, previne comoţiile cerebrale şi reduce nivelul colesterolului. Este un antioxidant care protejează AND-ul faţă de cancerigeni şi a fost demonstrat ca foarte eficient în cancerul ovarian, mamar, de ficat, plămâni, precum şi leucemiile. În urma folosirii ardeiului iute celule­le canceroase devin mai mici şi în final mor. Inhibă durerea şi poate vindeca ulcerul stomacal pentru că distruge bacteria Heliobacter pyloris.

Substanţele amidice s-au dovedit a fi vasodilata-toare locale, uşor iritante (în sens pozitiv) ale ter­minaţiilor nervoase. De aceia în doze mici, ardeiul iute creşte secreţia gastrică şi peristaltismul intes­tinal, sporeşte pofta de mâncare, iar aplicat extern combate durerile musculare, articulare şi osoase re­umatismale sau post traumatice, erupţiile herpetice şi cele din Zona Zoster. Induce o senzaţie de căl­dură, la nivelul pielii şi mucoaselor.

Experimental, în teste efectuate pe animale de laborator, s-a demonstrat de curând că capsaicino-idele din ardeiul iute injectate în tumorile maligne determină regresia acestora. De aici şi speranţele extinderii practicii la om, în tratamentul cancerului de prostată, ovarian, pulmonar sau mamar. Sub­stanţele amidice denumite şi capsaicinoide, recent studiate au permis o serie de observaţii terapeuti­ce, care conferă ardeiului iute o serie de utilizări curative majore.

Carotenoidele au un efect cert împotriva radica­

 

lilor liberi; se pare însă că ele joacă şi un rol în stimularea producţiei şi intensificării acţiunii unor enzime, hormoni, pigmenţi, vitamine, anticorpi şi astfel ar limita neoformaţiunile canceroase. Pig-menţii respectivi reprezintă în acelaşi timp şi buni coloranţi vegetali nedăunători, folosiţi la nuanţa­rea unor produse alimentare sau la prepararea unor cosmetice (constituie în fapt aditivul natural E160). Carotenoidele (pigmenţii ce dau culoarea galben şi roşu ale ardeilor iuţi au efecte antioxidante majore, împiedecând îmbătrânirea prematură a celulelor şi ţesuturilor organismului.

La contactul cu elementele conţinute de această plantă usturătoarea pielea se inflamează, se încăl­zeşte, circulaţia sangvină se intensifică şi determi­nă o reacţie de autoapărare foarte puternică. In­tern accelerează activitatea cortexului suprarenal şi secreţia de hormoni corticosteroizi. Capsaicina optimizează digestia şi scade presiunea arterială.

Din ardeiul iute s-a extras pentru prima dată în lume vitamina C în stare cristalizată de către sa­vantul maghiar Szent Gyorgyi, descoperire pentru care a primit premiul Nobel pentru medicină.

Este interesant de menţionat că la începutul se­colului XX numai în acest mod se obţinea acidul ascorbic ca medicament, pentru a se administra ce­lor ce sufereau de scorbut (carenţă de vitamina C).

Capsaicina, compusul „minune” are capacitatea de a activa canalul ionic denumit TRPVI, ce se găseşte exclusiv în neuronii responsabili de produ­cerea durerii. Cercetătorii de la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts au folosit cap-saicina pentru a deschide selectiv doar acest canal (TRPVI), aplicând în acelaşi timp un anestezic de­numit QX-314. TRVI se găseşte numai în neuronii care simt durerea, prin urmare doar aceştia sunt afectaţi de anestezic, restul neuronilor rămânând perfect funcţionali.

Anestezicele locale, folosite în mod curent, blo­chează toate canalele ionice din celulele nervoase şi de aceea pacientul rămâne paralizat pe o perioa­dă de timp. Noua metodă produce într-adevăr o senzaţie de disconfort, însă specialiştii spun că este o tehnică extrem de utilă în situaţiile în care pa­cienţii necesită anestezie, dar în acelaşi timp este nevoie să-şi controleze şi să-şi mişte anumite grupe de muşchi.

Ardeii iuţi- chili- ne încălzesc cât ai bate din palme. «Vinovată» este substanţa iute pe care o conţin, capsaicina, care odată ajunsă pe termi­naţiile nervoase ale limbii, acestea îi semnalizea­ză creierului- în mod eronat- o durere puternică. Pentru a o combate, organismul mobilizează hor­monii şi neurotransmiţătorii- printre altele endor­fina, o substanţă asemănătoare morfinei. Fructele roşii sau verzi nu numai că ne fac să transpirăm, dar ne transpun şi într-o stare de veselie şi de dorinţă, datorită irigării cu sânge a întregului corp.

Ardeii iuţi roşii conţin un antiinflamator care ajută la îndepărtarea durerii. Chili ajută la decon-gestionarea plămânilor şi a nasului, creşte imuni­tatea, previne apariţia ulcerului, ajută la scăderea în greutate, reduce colesterolul şi trigliceridele şi previne apariţia cancerului.

Piper Cayenne sau piperul rosu – este un ardei iute, care are proprietăţi naturale de vinde­care. El ajută la stimularea proceselor de vindecare în organism şi este deosebit de eficace atunci când este utilizat în combinaţie cu alte plante care luptă contra infecţiilor. Acesta acţionează ca un cata­lizator pentru accelerarea vindecării bolilor. Mai mult, planta ajută la îmbunătăţirea structurii ce­lulare a venelor, arterelor şi capilarelor şi la resta­bilirea elasticităţii lor naturale.

Piperul Cayenne este considerat în general un re­mediu natural foarte eficient, mai ales pentru pro­blemele de circulaţie. Acesta ajută la consolidarea arterelor şi la reglarea fluxului de sânge: poate fi amestecat cu apă, folosit ca şi condiment pentru hrană sau se poate consuma sub formă de capsule.

Piperul Cayenne se foloseşte şi pentru sângeră-rile interne şi externe. Pentru sângerările externe, se presară doar piper Cayenne pulbere pe rană şi se va opri sângerarea, fără a produce arsuri. Lu­at intern, piperul roşu are rolul de a reduce fluxul de sânge şi de a opri hemoragiile interne complet. Acesta poate fi utilizat pentru a trata o varietate de probleme, precum reacţiile alergice, muşcăturile sau înţepăturile, durerile de gât, infecţiile.

Se va putea folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni ale corzilor vocale, afrodiziac, alergii, aler­gii cu manifestare epidermică, algii, angină pecto­rală, anorexie, artrită, atonie digestivă, avitamino­ze, cancer atât preventiv cât şi curativ, cancer de prostată, circulaţie periferică deficitară, congestia ficatului, constipaţie, diabet zaharat complicat cu neuropatie, dereglări menstruale, dezalcolizare, di­gestie dificilă, disfonie, dispepsie atonică, dizente­rie, dureri de gât, faringită, gastrită, gripă, gutu­rai, hemoragie urinară, heliobacter pylori, hemoro­izi, hipercolesterolemie, imunitate deficitară, indi­gestie, infecţii gingivale, infecţii respiratorii virotice sau microbiene, îngrăşare, insuficienţă de fermenţi digestivi, leucemie, migrenă, neuropatie diabetică, nevralgii diverse, nevrite, paraziţi intestinali, pso­riazis, răceli, reface vasele de sânge, refacerea do­rinţei sexuale, rinită, sinuzită, stimulare sexuală, tulburări digestive post operatorii, tuse, ulcer sto­macal, varice.

Precauţii si contraindicaţii:

Atenţie! Abuzul este dăunător.

Atenţie! Ardeiul iute nu se administrează în acelaşi timp cu medicamentele antihipertensive sau antidepresive. Nu se recomandă la copii sub 2 ani, în sarcină, alăptare, la iritaţii cutanate (eritem, ero­ziune) sau afecţiuni gastrice. În supradozaj poate da alergie, disconfort sau curgerea nasului.

Notăm faptul că cei care au diverse afecţiuni ale stomacului, ficatului, căilor urinare sau au hemo­roizi, ar trebui să nu consume ardei iuţi, care pot agrava aceste afecţiuni.

Nu putem însă să nu accentuăm faptul că acesta este foarte util în foarte multe dureri.

Ardeii iuţi nu se administrează intern în caz de fisuri anale, hemoroizi sângerânzi, intervenţii chi­rurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea sunt contraindicaţi în timpul episoa­delor febrile severe.

Administrate în cantitate mare -fie extern fie oral- substanţele din ardeiul iute pot fi neurotoxice şi pot produce efecte opuse celor sperate: senzaţia de arsură pregnantă pe piele, iritarea mucoasei gas­trice (crampe stomacale, greţuri, vărsături), dureri musculare, complicaţii renale severe, degenerescen-ţă neuronală, agravarea bolii hemoroidale.

Consumat des şi timp îndelungat, ardeiul iu­te conduce la diminuarea secreţiilor digestive şi a poftei de mâncare. O atare acţiune este exploatată, în sens negativ, de populaţia subnutrită din unele ţări asiatice (India, Pakistan, Afganistan, Nepal). Numeroşi indigeni care nu au alimente, pentru a-şi atenua simptomele specifice flămânzirii, sug sucul sau ronţăie din partea pulpară a unei specii de ardei iute, numit Kaliva Konda. Înlăturarea temporară a senzaţiei de foame se realizează cu riscul dezvoltă­rii unor grave afecţiuni Gastro-intestinale, cu ecou amplu în ce priveşte sănătatea globală a organis­mului.

Paprica sub orice formă şi în orice cantitate este contraindicată minorilor, femeilor gravide sau care alăptează (substanţele active din ardeiul iute trec la copil prin laptele matern), persoanelor cu suferin­ţe digestive (gastrită, ulcer peptic), cu insuficienţă renală sau deficienţe hepatice (ciroză, hepatită cro­nică).

În aplicaţiile locale, se va evita contactul remedi­ilor pe bază de ardei iute cu ochii, nările, cavitatea bucală, plăgile deschise. Este chiar oportună pro­tejarea palmelor cu mănuşi de cauciuc.

În cazurile de gastrită sau de ulcer se vor admi­nistra cu prudenţă mai ales în timpul episoadelor dureroase, la unii pacienţi putând cataliza vinde­cări practic miraculoase, dar la alţi pacienţi, cu al­te predispoziţii constituţionale, putând să agraveze aceste afecţiuni.

Un studiu făcut în Mexic, pe aproximativ o mie de subiecţi, indică faptul că un consum excesiv şi constant de ardei iute creşte cu 30% posibilitatea apariţiei cancerului gastric. Acest studiu este con­trazis însă de altele, mai recente, făcute în Thailan­da şi în Brazilia, care arată că ardeii iuţi au efecte gastro-protective şi previn cancerul gastric şi intes­tinal. Este greu de spus cine are dreptate. Cei mai mulţi nutriţionişti tind să creadă că un consum de ardei iuţi, maximum 15 g pe zi, în cure nu mai lungi de 4-6 săptămâni, urmate de măcar o lună de pau­ză, previne cancerul gastric, în timp ce un consum excesiv de ardei iuţi favorizează apariţia cancerului gastric. Ardeii iuţi nu se administrează persoane­lor care iau anticoagulante, pentru că pot potenţa excesiv efectul acestora.

Sfaturi pentru bucătărie

Există peste 200 de feluri de chilii, cu grade di­ferite de iuţeală. (Şi piperul de Cayene este un amestec de chilii măcinat foarte fin.)

Amatorii de chilii pot consuma treptat-treptat, chilii tot mai iute, pentru că sensibilitatea la cap-saicină scade, dacă se consumă această mirodenie în mod regulat.

Dacă totuşi vă arde prea tare pe gât, nu încer­caţi să domoliţi focul cu lichide- capsaicina nefiind solubilă în apă. Folosiţi iaurt, pâine, orez necondi­mentat şi fasole care sunt mult mai eficiente.

Preparare si administrare:

  • În doze mici ajută la stabilirea unei digestii nor­male; în doze mari are acţiune purgativă şi scade tensiunea arterială.
  • Pentru vitaminizarea organismului, contra dis-pepsiilor atone şi ca afrodiziac intern se consumă planta crudă.

 

  • Pentru dezalcolizare se foloseşte tinctura din 200 g ardei iute macerat timp de 7 zile în 100 ml alcool alimentar. Se va lua 10-30 picături zilnic cu ceai de anghinare.
  • Pentru stimularea digestiei zilnic câte 0,30 g pulbere de ardei iute uscat şi mărunţit.
  • Extern este folosit în combaterea durerilor reu­matismale, lumbago, nevralgii, etc. Capsaicina este substanţa din ardei care îi dă gustul iute. Aceas­tă substanţă inhibă senzaţia dureroasă. Este folo­sită în tratarea diferitelor forme de reumatism, a neuropatiei diabetice, a nevralgiei postherpetice şi migrenelor.
  • Pentru combaterea reumatismului şi degerătu-rilor se pune 1 linguriţă de ardei pisat şi 1 linguriţă de sare la 250 ml alcool şi 1 litru de oţet de vin. Se lasă la macerat timp de 10 zile, după care se stre­coară şi se foloseşte la frecţii locale. Se poate folosi şi pentru alopecie.
  • Ardei iute mărunţit sau chiar măcinat în ames­tec cu puţină sare, peste care se pune puţin alcool sanitar şi un pic de oţet. Se foloseşte apoi la frecţii reumatice. După ce se obţine calmarea durerii, de multe ori trebuie să se procedeze la spălarea tegu­mentelor preferabil cu apă caldă.
  • Pulbere de ardei luată progresiv începând cu 0,10- 0,30 g o dată şi luată de 3 ori pe zi.
  • În cazul în care aveţi o disfonie (sau o oboseală a corzilor vocale), se va face un decoct de ardei iute. Se taie un ardei iute şi se va fierbe timp de 15 minute în 250 ml apă. După strecurare se va face gargară. Aceasta face ca circulaţia sangvină la nivelul gâtului să se intensifice, lucru care duce la refacerea rapidă a vocii.

Suc: se obţine din ardei, preferabil cei roşii, care se spală bine, apoi se introduc în storcătorul de fructe. Se va obţine un suc foarte iute care se poate să se folosească câte 1 linguriţă (deci nu faceţi mai mult o dată) de 3 ori pe zi diluat cu alte sucuri din fructe sau legume. Ca să treacă din gura mai repede se ia după aceia puţin ulei cu care se va clăti gura. Se poate folosi perioade de 2-3 luni.

Atenţie! Sucul se prepară din plante foarte bine spălate, foarte proaspete, nealterate şi fără lovituri. Sucul nu se poate păstra şi este indicat să se con­sume în momentul preparării.

Tinctura de ardei iute: se macină ardeiul, apoi se va pune peste pulbere de 5 ori mai mult alcool sanitar. Se ţine o perioadă de 15 zile agi­tând des şi se poate apoi folosi la frecţii care au rostul de a restabili circulaţia sângelui perturbată, sau pentru a ajuta la alopecii, irigând mai bine pie­lea capului.

Această tinctură se poate aplica pe o bucată de vată şi apoi cu această vată numită termogenă, se fac aplicaţii locale, pentru a intensifica circulaţia sângelui, sau pentru calmarea durerilor. Se va pu­ne doar atâta tinctură cât poate suporta fiecare în funcţie de sensibilitatea locală. Nu se aplică pe te­gumente lezate. Se mai poate dilua cu apă dacă nu se suportă concentraţia respectivă.

Tinctura de ardei iute poate vindeca şi viciul be­ţiei. Cu o siringă se va introduce cu mare atenţie o cantitate de 5 ml de tinctură de ardei la o sti­clă de 500 ml, fără să se deterioreze dopul sticlei şi fără ştirea celui care va bea. Se va da apoi să-l consume fără să i se spună ce bea. Se va face acest lucru mai multe zile la rând, eventual chiar mărind treptat doza de tinctură de ardei iute introdusă în sticle, până când omul nu va mai suporta alcoolul şi se va lăsa de băut.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

Medicina Naturala
Logo
Enable registration in settings - general